Când te uiți în cutia cu amintiri, ce găsești? E plină de
păpuși prăfuite, de masinute stricate, de vise spulberate ? Găsești tu oare clipe
ce de mult le credeai pierdute, clipe ce îți par în altă viață avute?
Ai gasit o fotografie ingalbenita de pe vremea cand erai
copil nastrusnic ce înfrunta monștri, ce
deseori fugea pe dealuri verzi, mai liber ca orice pasăre ce o poate avea
cerul? Cand te privesti in oglinda, te interebi daca mai ești tu oare acela?
Cufăr cu jucării, mormânt al tinereții, azi ne duce pe
autostrada amintirilor, maine cine stie…..
La ce bun un cufar cu amintiri ar spune un tanar, cand poti
tine totul memorat pe un stick?
Este adevarat,
dar nu traiesti aceeasi emotie ca atunci cand ai in mana o fotografie ingalbenita, un trandafir uscat de
la prima intalnire, bratara de la maternitate a copiilor tai sau primul lor
costumas. Toate acestea sunt amintiri palpabile din cosul cu amintiri, in fata
caruia te retragi în cele mai grele
momente, pentru refugiu.
Iata o definitie a cufarului cu amintiri care mi-a placut
foarte mult: ” Un buncăr ce
are un singur inamic: Uitarea!”
Un alt model pentru aceleasi amintiri :
Pastrati numai amintirile frumoase pentru momente mai putin frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu